Dilema Demonilor

CUM AR TREBUI SA NE VEDEȚI:
MOARTE, ÎNFRÂNGERE ȘI FRICA:
Noi nu murim.NU ne este frica de moarte.
Distruge-ne corpul muritor, și sufletul(animus) nostru e trimis înapoi în ÎNTUNERIC. Dar pregătește-te,nimic nu ne tine prea mult acolo.
Dar nu suntem toți asa de curajoși.
Simțim durerea, și ne temem.Simțim rușinea sau umilința și ne temem de ele. Simțim pierderea și ne temem.Urâm Iadul(ÎNTUNERICUL) și ne temem de el.
Voi oamenii aveți minți înguste și nu puteți sa va temeți în totalitate, nu puteți vedea frica asa cum e ea.
Îngerii nu au pierdut nimic, nu au gânduri, nimic nu ii apasă, deci nu simt frica și niciodată nu o vor simți.
Lucifer în schimb, e atât de deștept și are o gândire atât de profunda încât a învățat sa conducă frica,o poate folosi în folosul lui.
LEGĂTURA INTRE CLANURI:
Nu ne naștem; nu avem mame sau tati, în schimb avem clanuri ai neamuri.
Un clan e puternic, doar dacă e legat cum trebuie.Ne modifica trupul și gândurile.
Clanul de fapt e putere și scop, nimic mai mult.Noi demonii nu cunoaștem sensul cuvântului solidaritate, dar clanurile tot exista legate prin frica și putere.
LEGĂTURA PRIN JURĂMÂNT
Servim la alegere.Ii servim pe cei puternici, în speranța ca puterea lor ne va putea apăra.
Noi,demonii, de mult îl servim pe Lucifer, dar nu întotdeauna a fost asa, înainte aveam un alt stăpân. Dupa cum spuneam romanii, ex nihilo nihil, din nimic nu se creează nimic.Cineva ne-a creat,iar acest cineva nu e Lucifer, nici prea temutul Dumnezeu,cineva mult mai puternic ca amândoi, EL/EA i-a creeat pe Dumnezeu și pe Lucifer,dar nu știm cu siguranță cine e acest creator care a creeat însăși creatorul. S-a retras cu mult timp în urma, cred ca în ani omenești ar fi vreo 13 miliarde, învățații noștri vorbesc despre EL/EA cu multa teama, el ne-a creat și doar el ne poate omori.
Când legăturile dintre noi și prezenta creatorului sunt slabe, apare frica, rușinea, pierderea, ÎNTUNERICUL, și marea părere de rău.

CE CREDEM DESPRE VOI OAMENII:
Poate ca ne vedem frații de rang inferior amuzanți, și pe Belzebub oarecum rudimentar.
Atunci va puteți imagina cum va vedem pe voi oamenii?
Voi sunteți prada, și noi suntem vânătorii.
Ispitele sunt ogarii și păcatele capitale sunt cursele.
Carnea voastră e dulce, și vânătoarea e amuzanta.
Asa cum voi admirați o vulpe sau un iepure de câmp, uimindu-va viteza și agilitatea lor și va pare rău de rănile din carnea lor,asa și noi va admiram ca o prada șireată și în secret va aplaudam și ne bucuram pentru voi ca ați scăpat de cursele noastre care uneori sunt la prea la vedere sau prost făcute.
Dar ca toate lucrurile lumești și trecătoare, cu timpul o sa va uzați și o sa ne plictisiți. Îmbătrâniți, deveniți mai slabi,mai urați sau mai prosti.Întotdeauna va pierdeți, ajungeți prea devreme sau prea târziu, niciodată nu sunteți în armonie cu universul.
Uneori prada,oamenii,se întorc împotriva noastră și ne musca. E un lucru normal, iar când suntem prea obosiți sau prea răniți, zburam departe de voi ca sa ne refacem. Uneori pierdem lucruri importante, dar asta face vânătoarea și mai frumoasa.
DILEMA NOASTRĂ:
Omul e muritor, deci e blestemat la moarte, durere,greșeala și pierdere.Iar voi sunteți conștienți de asta.
Un singur lucru nu putem înțelege -Cum de nu disperați?